Powered By Blogger
Se afișează postările cu eticheta uberfain. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta uberfain. Afișați toate postările

duminică, 9 mai 2010

KAIBA-something else

 De cand am aflat ca Masaaki Yuasa e "responsabil" pentru Kaiba, am stiut ca o sa fie ceva cu care o sa merite sa-mi pierd vreo 2 zile inchisa in casa (de fapt, doar una, atat de fain a fost). Daca iti plac anime-urile in dulcele stil clasic, cu personaje cu ochi mari si par roz, cu forme generoase si chestii moe, nu prea cred ca stilul o sa fie pe gustul tau. Kaiba e total diferit, de altfel ca aproape toate lucrarile lui Yuasa (gen Mind Game, Samurai Champloo sau Kemonozume), si asta il face delicios. E original, in sensul ca povestea de dragoste obisnuita si cautarea identitatii personajului principal, deja cliseica, iti par noi, datorita stilului ciudat.





In ciuda stilului vizual, Kaiba nu e un anime pretentios. E doar facut din suflet si plin de emotie, iti da palpitatii la inima, iar personajele sunt cele care conduc actiunea, si nu cum se intampla in alte serii, cand uiti sa te mai gandesti la personaj pentru ca e foarte multa actiune going on. E echilibrat. O sa dati peste obisnuita nota de suprarealism specifica lui Yuasa, mai ales in ultimul episod. Kaiba este dragu, romantic si dulce (?), dar e in acelasi timp tragic, dur si trist. Kaiba se pliaza perfect pe o replica din Kino's Journey: "The world is not beautiful, therefore it is". E o cautare idealista, aproape copilareasca, pentru un sens in viata dintr-un univers unde memoria umana, esenta individualitatii, este efemera, transferata pe niste chip-uri fragile de metal, unde visele sunt copiate, fabricate sau sterse.

CASSHERN SINS: the beauty of destruction

Casshern Sins. Hm. Intra in categoria anime-urilor care te marcheaza (vezi X'amd). E mai mult decat inca o serie buna de la Madhouse, e mai mult decat un mod de a-ti trece timpul. Te prinde. Te inspira. Suprarealismul te duce cu gandul la lumea ciudat de fascinanta din Kino's Journey...L-am vazut anul trecut si inca o data anul asta...pentru ca pot, in primul rand, si in al doilea rand, pentru ca e ceva minunat. E genul de serie pe care o astepti sa apara si nu iti vine sa crezi ca exista asa ceva cand o vezi.









Moartea e omniprezenta, intr-un taram decazut, unde gandul ca poti sa nu mai existi intr-o buna zi e gandul care te insoteste mereu. Asta inspira Casshern Sins, si totusi e departe de a exprima resemnare sau renuntare, fiecare episod are o caldura si o putere incredibila. Sarbatoreste viata intr-un mod paradoxal, prin culoare, frumusete si sunet. E numa' bun de vazut.

Si melodia de inceput e faina, ii stiam si versurile la un moment dat. Meh, te prinde. Dar mai bine na un trailer si convinge-te. (n-are melodia aia cu versuri pe care le stiam)



sâmbătă, 8 mai 2010

MANGA and good night


Dupa o zi de *****, ce merge mai bine decat o manga? Probabil niste somn culcat, dar in cazul de fata, raman la manga. Am dat peste una care mi-a dat toate motivele posibile sa n-o mai citesc: e neterminata (n-am niciodata rabdare sa astept urmatorul capitol si renunt), apare lunar (!!!), e seinen (sunt fata, meh). DAR! Este cu razboinici islandezi si e mai mult decat brutala (in toate sensurile)(^-^). Nu incurajez violenta, dar asta e treaba vikingilor (desi in How to Train Your Dragon iti zic altceva, dar sa nu deviem), sa cucereasca si sa distruga. Pe mine m-au cucerit si o sa ma distruga daca nu apare urmatorul capitol mai repidi. Si se cheama Vinland Saga.

O poveste despre razbunare, maturizare, sange si moralitate. Nu te-ai fi gandit ca merg toate la un loc, mnu? Vinland Saga poate. Yukimura Makoto mai are vreo doua manga, terminate (macar atat!), una istorica, scurta, misto, alta psihologica, sci-fi, iar misto. Cat astepti sa apara capitol nou din Vinland Saga, arunca un ochi si zi tu ca nu-i uber.

Yukimura Makoto = de-a scris Vinland Saga.

ANIME MUZAK

Yoko Kanno fan. De la Macross Plus (1994) pana la Wolf's Rain (2003). Este exact genul de muziCA-CAre ar trebui sa existe pe coloana sonora a fiecarui anime. Bine, in afara de minunatiile de la Studio Ghibli, Joe Hisashi stie ce face. Si face si face. Dar Yoko Kanno le intrece pe toate. E uber sa vezi (mai mult sa auzi) cum isi lasa amprenta asupra animatiei japoneze si totusi anime-ul se individualizeaza prin muzica ei. Bla. Enuf o' that.



Am inceput cu Visions of Escaflowne (1996), am trecut la Cowboy Bebop (1998).Fuziunea de jazz american si blues: "cinematic, moody and bitter sweet" (Adieu, Space Lion, Rain, Blue)... e o colectie frumu, de cantece care au propria poveste, indiferent de actiunea din Cowboy Bebop. GitS: Stand Alone Complex (2002) ne ofera (imi/iti/le) un mash-up al lucrarilor precedente. Mi-a placut in mod special pentru folosirea in exces a muzicii electronice (ce ar putea sa defineasca cyberpunk-ul mai bine?) si pentru ritmurile inducatoare de visare cu gura deschisa.

Mai e, desigur, si recentul Darker Than Black (2007). Dar e cam condamnat sa traiasca in umbra celorlalte. Dar fie, pentru Yoko Kanno se face! Si se stie.


Asculta mai multe audio Muzica
Compozitor: Yoko Kanno. Interpret: Steve Conte. Anime: Wolf's Rain. Status: woai! (@_@)

X'amd:Lost Memories-PURE AWESOMENESS

Cand ai un blog (am, deci exist [ma rog])exista mereu riscul sa te repeti la nesfarsit. Ma gandeam despre ce sa scriu, despre ce anime sa mai fabulez (nu ca as fi fabulat foarte mult pana acum), si mi-am dat seama ca nu sunt buna cand vine vorba sa vorbesc despre ceva care-mi place. Imi place si atat. La fel cum imi place si X'amd:Lost Memories. Pe cat de mult imi place, pe atat de putin pot sa spun despre el. E mama lor (vocabularul meu de 20j de cuvinte nu-mi permite).E una dintre cele mai faine productii BONES, si stim ce inseamna cand spui asta despre o productie BONES = e in top zece 2008. Ce zic?! Ce-am zis si mai inainte, chestia cu neamurile.

E unul dintre anime-urile care te prinde de la inceput. Are actiune, are poveste, are culoare, are personaje, are drama si mumumu <3. Are toate elementele unui produs de calitate. Si la ce poti sa te astepti cand vine vorba de BONES? E unul dintre anime-urile pe care l-as revedea oricand. Si unul care are un soundtrack culareanu foarte (no offence, dar de obicei muzica din OP kinda sucks).

In fine, n-am zis nimic relevant pana acum. Ideea e ca tre' sa vezi ca sa crezi. Si sa revezi. Nu de alta, dar e unul din anime-urile care merita intelese. Unul dintre. Ala!

vineri, 7 mai 2010

Summer Wars

Cu ce sa incepem, si anume? M?Cu nimic, da, asa o sa facem. Astazi e ziua in care ma simt ca o mamaliga. O sa trantesc un trailer la un film(mmm) de Mamoru Hosoda. Mi-a placut Toki O Kakeru Shojo (mult)(paranteze paranteze), asa ca si Summer Wars mi-a mers direct la sentiment.

Let the Summer Wars begin... (inserati entuziasm)(sau un trailer)(yay)